Psihoterapia Familiei

Ce este psihoterapia familiei?

Prin psihoterapie de familie definesc o relație sigură bazată pe confidențialitate, încredere, respect și acceptare, o formă de tratament psihologic al dificultăților emoționale, de comunicare în relația de familie. Cu ajutorul psihoterapeutului veți reuși să depășiți simpomele sau comportamentele care dăunează relației.

Scopurile terapiei comunicării de familie sunt promovarea individualității membrilor familiei și imbunatățirea relațiilor inerpersonale. Membrii familiei (fiecare în parte) învață să devină sensibili la nevoile și sentimentele lor și să le împărtășească în cadrul familiei.

Acest tip de terapie are ca scop atingerea unor obiective de cuplu. Membrii familiei își vor fixa obiective comune, pe care vor încerca să le atingă cu ajutorul psihoterapeutului. De exemplu:

•   Neânțelegerile dintre părinți și copii

•   Separararea părinților/divorț

•   Dificultăți care afeacteaza unul sau mai mulți membri ai familiei

•   Dacă după apariția primului copil relația a început să se clatine.

•  Dacă partenerul a devenit doar părintele copilului vostru, fiind din ce în ce mai puțin soț/soție.

•  Dacă după mulți ani de căsnicie, ați aflat că vă este infidel/ă

• Comunicarea cu ceilalți membri ai familiei este indirectă, vagă și nesinceră;

• Regulile folosite în sistemul familial sunt rigide, depășite sau neacceptate de ceilalți;

•  Dacă copilul dumneavoastră are comportamente nedorite.

Un exemplu în acest sens l-ar putea reprezenta situația copiilor care nu sunt obișnuiți să fie ascultați de cei maturi și au, în aceste condiții, tendința de a se face “auziți” prin comportamente indezirabile. Cu ajutorul psihoterpeutului, un adult care îl ascultă și îl înțelege, el poate învăța să își exprime sentimentele prin cuvinte și nu prin acțiuni.

Puterea terapiei de familie vine din faptul de a-i aduce împreună pe bărbați și femei, pe părinți și copii pentru a transforma interacțiunile lor.

Procesul terapeutic promovează schimbarea comportamentului prin :

• Ajutarea membrilor familiei să vorbească deschis;

• Sprijinirea celor care par reticenți;

• Examinarea procesului interacțiunii lor;

• Prezentarea fiecărui membru în parte într-o nouă lumină, care le permite celorlalți să se raporteze la el în noi moduri.