Ticurile nervoase la copii

Ai observant ca de la o vreme copilul tau are ticuri? A inceput sa clipeasca altfel decat o facea pana acum, isi roade unghiile, se balbaie, se stramba sau are o tuse iritativa? Pentru rezolvarea lor cel mai indicat este sa apelezi la un psihoterapeut.

​

Ce sunt ticurile?

Ticurile sunt gesturi sau sunete repetate involuntar si inconstient, care nu au o utilitate reala in efectuarea vreunei activitati si nici nu au drept scop producerea unui confort corporal (de exemplu, tusea sau dregerea vocii, care nu sunt produse pentru ca ar exista ceva care irita gatul).

Care sunt cauzele si cum se manifesta?

Principalul factor care conduce la aparitia ticurilor este stresul. Poate pare de necrezut, dar este cat se poate de adevarat: si copiii se streseaza, chiar si cei mai mici. Ei pot dezvolta tot felul de gesturi nervoase pentru ca nu sunt capabili sa-si exprime ingrijorarile si framantarile, nici macar lor insisi, daramite altora, ticurile fiind modalitatea prin care reusesc sa-si depaseasca aceste trairi si sa ramana calmi in situatiile dificile.Acesta este daca vreti semnalul de alarma pe care il trag parintilor si celor din jur ca au nevoie de ajutor si de atentie. Ticurile sunt maniera prin care cel mic se elibereaza de tensiunea psihica. Ticurile pot aparea inca de la varste fragede (2-3 ani) si se pot manifesta in diverse moduri. Cel mai frecvent intalnite sunt: tusea, roaderea unghiilor, clipitul des, dregerea vocii, scrasnitul din dinti, roaderea unghiilor, schimonosirea fetei (strambatul din nas, intoarcerea capului intr-o parte, intinderea gatului, s.a.), balbaiala, ridicarea din umeri, rasucirea sau roaderea unei suvite de par, ridicarea sprancenelor, etc,...

Ignorarea acestor gesturi nu este o solutie. Parintii trebuie sa incerce sa identifice cauza acestor manifestari si apoi sa ia masuri pentru a le elimina. Daca nu reusesc se pot adresa unui specialist.

Atentia la detalii

Mult mai ai importanta decat corectarea acestor ticuri nervoase este identificarea cauzei acestora. Ce anume ii poate provoca un asemenea disconfort copilului? O sa enumar cateva posible cauze: poate au intervenit unele modificari in mediul inconjurator (schimabrea gradinitei sau a scolii, schimbrea educatoarei/invatatorului, schimbarea locuintei, aparitia unui nou membru in familie, etc.), posibila tensiune in familie (certurile parintilor, separarea/divortul acestora, pleacarea unuia sau ambilor parinti in strainatate, etc.),.

Copilul nu este constient ca face anumite gesturi si nu trebuie pedepsit sau certat,mportant este sa abordezi problema cu mult calm si fara sa-i atragi atentia prea mult asupra acestor ticuri nervoase. Daca te infurii nu faci altceva decat sa-i oferi o portie suplimentara de tensiune nervoasa, alaturi de cea pe care deja a acumulat-o. Atata timp cat tensiunea psihica generatoare de stres nu este inlaturata, sansele de a renunta la ticuri sunt minime. Solutia este eliminarea stresului iar ticurile dispar de la sine.

​